Stimularea vederii persoanelor cu deficiențe de vedere. Relatia dintre gradul deficientei de vedere si integrarea sociala a tinerilor

Modalităţi de stimulare vizuală şi tactilă a copiilor cu deficienţe de vedere

Autor: Olivia Stupar Deficienţele de vedere sunt incluse în cadrul deficienţelor senzoriale. Prin consecinţele asupra vieţii psihice şi sociale a individului, această categorie de deficienţe are o puternică influenţă asupra calităţii şi specificităţii relaţiilor pe care persoana deficientă le stabileşte cu factorii din mediu, în condiţiile afectării parţiale sau totale a aportului informaţional de la nivelul analizatorului vizual, principalul furnizor de informaţii de la nivelul structurilor cerebrale superioare.

Principalii indicatori funcţionali utilizaţi în aprecierea deficienţelor vizuale sunt: acuitatea vizuală desemnează distanţa la care ochiul poate percepe distinct obiectele ; câmpul vizual reprezintă spaţiul pe care îl poate percepe ochiul atunci când priveşte fix un obiect ; sensibilitatea luminoasă capacitatea de a diferenţia anumite intensităţi ale luminii ; sensibilitatea de contrast capacitatea de a distinge diferenţele de intensitate luminoasă dintre excitanţii prezenţi concomitent ; sensibilitatea cromatică reprezintă capacitatea ochiului de a percepe culorile şi de a realiza o vedere colorată si eficienţa vizuală desemnează stimularea vederii persoanelor cu deficiențe de vedere de prelucrare, integrare şi activare a stimulilor vizuali la nivel central în raport cu anumiţi factori intelectuali, motivaţionali, aptitudinali etc.

Este foarte important de ştiut vârsta la care s-a instalat tulburarea vizuală, deoarece acesta reprezintă un indicator al experienţelor vizuale ale persoanei, oferindu-ne astfel indicii despre cum această experienţă poate fi exploatată în acţiuni de recuperare şi educare.

stimularea vederii persoanelor cu deficiențe de vedere

De exemplu, copiii care dobândesc cecitatea după vârsta de 4 ani, dispun de un repertoriu de reprezentări vizuale însemnat, iar datele tactil-kinestezice şi cele auditive evocă întotdeaua imagini vizuale corespunzatoare, formate pâna la această vârstă. Compensarea deficienţelor vizuale reprezintă o modalitate de menţinere şi rederesare a funcţiilor vitale din organism.

PERSOANELE CU DEFICIENȚE DE AUZ, RESTRICȚII LA CONDUCERE

Astfel, în scopul restucturării schemei funcţionale a analizatorilor valizi, pentru realizarea compensării prin activităţi educative sunt propuse mai multe modalităţi.

A Educaţia tactil-kinestezică are ca scop principal reeducarea raportului dintre senzaţia vizuală si cea tactil-kinestezică, îmbogăţirea percepţiei stimularea vederii persoanelor cu deficiențe de vedere, controlul şi autocontrolul simţului tactil-kinestezic, dezvoltarea capacităţii de fixare, fără suportul celorlalţi analizatori pentru ambliopi şi formarea abilităţilor necesare învăţării scris-cititului în sistemul Braille.

Educatia Si Stimularea Vizuala La Copilul Cu Deficiente de Vedere

Stimularea vederii persoanelor cu deficiențe de vedere tipuri de exerciţii prin care se urmareşte educaţia tactil- kinestezică a copiilor cu deficienţă de vedere sunt: A. Jocurile senzorio-motorii: -Jocuri pentru formarea şi antrenarea operaţiilor de bază a lua, a aşeza, a deschide, a închide, a agăţa, etc.

Jocuri pentru obţinerea de informaţii tactile: - Parcurgerea vizuală a conturului unor imagini, concomitent cu parcurgerea aceluiaşi contur cu mana - Recunoaşterea figurilor şi corpurilor geometrice - Identificarea diverselor colaje de mărimi şi forme diferite - Jocuri de reconstituire a întregului din părţi, etc.

Recuperarea deficientei de vedere Recuperarea deficientei de vedere in recuperarea persoanelor cu ambliopie se actioneaza, in primul rand, asupra ocrotirii vederii restante, prin limitarea activitatii vizuale si evitarea conditiilor de lucru care ar putea dauna. Conservarea vederii presupune utilizarea ei in conditii optime si de aceea un obiectiv important in recuperarea copiilor cu ambliopie este acela de a-1 invata pe elev sa-si foloseasca posibilitatile vizuale si de a-i dezvolta capacitatea de a percepe activ si sistematic.

Jocuri pentru identificarea obiectelor, materialelor prin modalităţi tactile: - Identificarea tactilă a diverselor materiale, compararea lor în funcţie de anumite criterii rezistenţă, greutate, consistenţă - Trierea obiectelor după anumite criterii mărime, formă, textură, lungime, greutate. Jocuri pentru dezvoltarea capacităţii de prehensiune, concomitent cu antrenarea musculaturii fine a degetelor şi mâinii pentru efectuarea unor mişcări cu un grad mare de precizie.

  • Metode de reabilitare socială a persoanelor cu deficiențe de vedere După gradul de scădere a acuităţii vizuale în raport cu substratul organic, se identifică următoarele tulburări: 1.
  • Vederea asigură copilului în primul rând experiențe prin care el se percepe ca fiind distinct de restul lumii - o vede pe mama sa venind și plecând, învață că ea este un obiect separat.
  • Tipuri de dizabilităţi şi afecţiuni de sănătate - definiţii, bariere, limitări H-Care Să înțelegem orbirea Modalităţi de stimulare vizuală şi tactilă a copiilor cu deficienţe de vedere Ce este o deficiență de vedere?
  • Viziunea agravează hipermetropia
  • Tipuri de deficiențe de vedere în - Orbirea și deficiența de vedere

Jocuri pentru dezvoltarea abilităţii de apreciere a cantităţii. Antrenamentul vizual complex urmareşte activarea şi antrenamentul resturilor de vedere în parametrii fiziologici, dezvoltarea schemelor şi modelelor perceptive, a strategiilor de dezvoltare oculomotorie, a coordonării visual-motorii, a capacităţii de structurare perceptiv-motrice a spaţiului şi a proceselor cognitive superioare.

Modalităţi de stimulare vizuală şi tactilă a copiilor cu deficienţe de vedere | cubicsuite.ro

Tipurile de exerciţii în antrenamentul vizual complex sunt urmatoarele: -Explorarea vizuală primară jucării, contururi, forme, obiecte, etc.

Un alt aspect extrem de important în acţiunea de stimulare test de vedere atunci copiilor cu deficienţă de vedere se referă la component afectivă şi exersarea atenţiei şi memoriei în sensul compensator al vederii slabe.

stimularea vederii persoanelor cu deficiențe de vedere

Acest fapt presupune o cunoaştere detaliată a particularităţilor personalităţii copilului şi o o constanţă din partea intervenţiei echipei de specialişti schimbarea frecventă a persoanelor care susţin programele de intervenţie şi recuperare, mai ales în cazul copiilor cu deficienţe severe de vedere, pot determina refuzul şi izolarea copiilor, diminuarea motivaţiei de a particip ala efectuarea sarcinilor şi pierderea încredereii în sine.

Indiferernt de forma şi scopul exerciţiului de educaţie vizuală, el presupune desfăşurare în patru etape: -Dobândirea noţiunii însuşirea este asociată cu diferite obiecte din mediul de viaţă - prin ce se aseamănă, prin ce se deosebesc, etc, urmată de denumirea noţiunii. Folosirea acestor jocuri-exerciţii de educaţie vizuală se realizează pe baza unui plan de intervenţie personalizat.

stimularea vederii persoanelor cu deficiențe de vedere

În funcţie de profilul psihologic si social al fiecărui copil cu deficienţe de vedere, scopul lor este creşterea si dezvoltarea armonioasă, perceperea cât mai corectă a realităţii, conturarea identităţii personale şi formarea unei imagini de sine favorabile, adaptabilitate în relatiile personale, independenţă şi capacitate cat mai mare de acţiune. Bibliografie: Best, B.

Explorarea vizuală. Cercetari fundamentale şi aplicative. Alte articole:.

Ațiputeafiinteresat